Am adormit cuvinte
Pentru-a vorbi că sunt,
Și-un rând ce nu se scrie
Mi-a zis că-s mult mărunt.
M-am tot ivit pe margini,
Le-am încercat răbdarea
Și-n neguri, diavoli harnici
Îmi devorară marea.
Un mal de vânt strivit
Se prăvăli spre cer,
N-am râvnă spre sfârșit
N-am vreme de mister .
Îmi părăsesc odaia,
Prin iarba cea din mine,
Curând suspină ploaia,
Si spală iar destine.
Se naște câte-un Soare
În suflete meschine
Ce zboară iar în zare
Rănite dar depline.
26 mai 2024