Pe fața nevăzută-a Lunii,
Ai apărut ca sumbră umbră.
Împovărai până și noaptea,
Mereu te-împotriveai luminii,
Nu reflectai măcar o undă.
Erai tăcută precum vidul,
Ce șade-n spațiul dintre lumi,
Cu ochii mari, căscați de beznă,
Ochi ce-i obosea scrutatul
Spre-un cer cu alții mult mai buni.
Erai frumoasa înghețată
Ce speră în iubire vie,
Ce vrea să simtă cu pasiune,
Dar inima-ți e nemișcată,
N-are fior, nici tresărire.
Și refuzând a lumii astru,
Aștepți mereu ca să primești,
Iubire, viață, fericire,
Tânjești, vrei un sărut albastru,
Dar ai culori să-i dăruiești?
Rămâi mereu în bezna sorții,
Și chiar de trupul îți e cald,
Vei fi o jumătate moartă,
Nu vei putea iubi nici morții,
Nu vei cunoaște-a vieții asalt.
21 aprilie 2024