De-un dram de cuvinte uitate-ntr-o carte,
Dorință-aș avea,
De-o vreme din tine,
De-un scrânciob din vânt, pe-o plajă departe,
Legănând zburdalnice slove din mine,
În plina furtună tăcută, de-o singură noapte.
De-un petec mai alb pe coala-ți nescrisă,
Dorință-aș avea,
Iar vreme din tine,
Poate-aș așterne o literă închisă,
Sau tandra grăire ce-mi vine,
Când marea ți-e dulce și aprinsă.
De-un strop de trăire-n ocean de murire,
Dorință-aș avea,
De tot ce-i lăuntric in tine,
Să toarne, pe mare, cu timp și simțire,
Să văd că sfârșitul ce vine devine,
O singură ființă, o unică fire, o vie-amintire.
10 Ianuarie 2024