Se prăvălește noaptea în valul perpetuu,
Orașul se oglindește-n fluviu, plângând
Luna, Regina, își ridică iar sceptrul,
Și umbrele sale însemnează ce-i sfânt.
O scară de raze se atârnă-n pământ,
Pe ea coboară întâi vestitorii,
Corbii și ciorile-au armonie cântând,
Marșul funebru ce-ucide cocorii.
Piatra din lespezi se-aude pocnind,
Nu vrea să deschidă cavoul uitat,
Dar mâini străvezii oasele-ntind,
Mistuind roca în zborul spre-nalt.
Festinul începe, havuzul e plin,
Cupele-s vechi, sub torțe sunt toți
Ce-acum vor sorbi șampanie Venin,
Adusă de Hades, de-ai lui chelneri morți.
Printesele goale se prind în cadril,
Iar prinți în frac le-admiră scheletul,
Orchestra-i mânată de orbul vechil,
Iar peștii smintiți își urlă duetul.
Regina se alege si oasele râd,
Coroana i-o pune un Iuda spălat,
Azazel îi pictează, pe-o cruce, un nud,
Goala sărmană devine împărat.
Împăratul e gol, de lepră-i atins,
Ecoul se întinde, îneacă-adunarea,
Norodul se stinge și cade-n abis,
Rămâne doar Luna, moartea, uitarea.
Si-un glob de un gol necuprins.
29 Iunie 2024