Ți-am spus vreodată ce doresc?
Ți-am spus că simt a mea menire?
Că vrerea-mi e să nu greșesc,
Să nu ucid o nălucire?
Mi-ai spus că nu exiști, nu ești,
Mi-ai spus că nu ai frică,
Că ești doar gând, că năzuiești
Să-mi stai în suflet doar o clipă.
O clipă-ai stat și ai plecat,
Lăsând o urmă fermecată
Pe-un loc ce e de timp uitat,
O rază vie-n lumea-mi mată.
Am vrut să uit, dar arzi mereu,
Dai umbre infinite clipei,
Iar eu, ca bietul Prometeu,
Încerc să fur focul ispitei.
Pedeapsa cruntă am primit:
Am fost încins pe-altarul tău,
Pe amintiri m-ai răstignit,
Dar nu-s, în dragoste, ateu.
Îmi mântui sufletul arid,
Purtat de stele căzătoare,
Iertat am fost când te-am iubit
Și am făcut din noi o mare.
25 August 2024