Înmuguriră-n spații largi,
Au strălucit dansând cu norii,
Au râs, au plâns, au suspinat,
Nespus s-au mai iubit cu zorii,
Și-au adormit cu-ai nopții magi.
Trăiră fericirea florii
La nunta sa cu mii de fluturi,
Ce duc pe aripi tot argintul
Unui pocal umplut cu gânduri
Despre poveștile ninsorii.
Dar azi copacul e iubire
Mijind pe ramurile-nalte,
Iar verdele aduse seva
Cuvintelor ce-acum sunt coapte,
Scriind perena nemurire.
E frig cu frunze risipite,
Ce au cântat in largul lor,
Au ostenit prea mult prin vânt,
Sorbind a soarelui amor,
Se sting prin ploaie, amăgire.
Iar albul lumea cotropi,
Tot galbenul se nărui.
Uitare este-acum cărarea,
Ce timp timid! molatec, gri,
Așteaptă iar un nou “va fi.”
30 Octombrie 2024