Se stinge anul, istovit,
S-a irosit fără-ncetate,
Și n-a lăsat în mine-un mit,
Un gând ce-i vrednic de-o mirare.
I-a fost speranța mamă bună,
A vrut să-l ungă cu virtutea,
Ce-l trece vesel prin furtună,
Fără să-și plece o clipă fruntea.
Orfan de tată el a fost,
Spun unii că n-a fost dorința,
Și că speranța n-are rost,
Atunci când i-a plecat voința.
Se mistuie-un an, iar altul vine,
Dorințele rămân nespuse,
Poate-i mai bun, poate-i ruine,
Poate-are candele nestinse.
17 Decembrie 2024