Poză de toamnă cu verighetele
Pe tinere mâini, cândva împreună,
Iubiri ce-s uscate acum pe perete,
Fiorii sunt umbre uitate pe humă.
Fotografie cu oameni în straie de nuntă
Reazemă-o vază cu flori amorțite.
Câțiva sunt acum în timpul din umbră,
Ceilalți pierduți prin vieți risipite.
Sunt doi, alb și negru cu pară-n priviri,
Dar sticla crăpată se frânge-ntre ei.
Celest legământ de legi și trăiri
Se rupse și el, uitat fiind de zei.
Casa de piatră rămase-npietrită,
Visarea din ei păli prea curând.
Vlăstare-ndurară furtuna stârnită
De inimi pierdute prin neguri, bătând.
În ceața ce-aruncă câmpia-n neființă
Doar miriștea-ngână încă povești,
Cu prinți și prințese fericiți în neștiință,
Ce cad mai apoi în patimi lumești.
20 ianuarie 2025