Fac pace cu mine și-apun spre ruine
În mult asfințit, spre incert răsărit.
Brize nocturne vin să-mi aline
Tot ce-am mințit, crezând că m-am iubit.
Cerul înoată prin nouri de soartă,
Dând vântului frâul să ude pustiul.
Îngeri în ceată sunt demoni deodată,
Ce arseră grâul, secară tot râul.
De malul sfârșit, de ape rănit,
M-apropii sfios precum un lepros.
Mâhnit că am trăit, dar nu am grăit,
Fior sperios din inima stors.
Cale-mi dezleagă prin marea cea neagră,
Târzia trezire din iadu-n sfârșire,
Talazul îneacă și pasu-mi dezleagă,
Din netrăire spre dăruire.
Câmpuri ivite prin mreje vrăjite,
Mijesc din sămânță încolțind în neștiință.
În lanuri ce-s pline acum de destine,
Ce-alintă-n credință, firava mlădiță.
04 februarie 2025