
Răsare? Apune! Inspiră? Expiră!
Viața-i și moarte? E beznă-n lumină!
Bucla-i precisă, axioma stăpână,
Negarea-i ucisă, n-are vreo vină.
Empiricul zace, lucind fără frică,
Conceptul tronează și fără tăgadă
Nu-i voie să judeci adevărul în stradă,
Mintea și gândul n-au dreptul să vadă.
Vederea e viciu, orbirea-i virtute,
Conștiința-i supliciu, uitarea-i cuminte.
Îndoiala e crimă, în legile sfinte
Adevărul e unic. Și fără cuvinte.
Simțirea e vagă, de vermi îngropată,
Zidită-i iubirea și trage să piară,
Sunt stele în noi ce uită să doară,
Iar ființa-i de piatră, zvâcnirea-i penală.
Pământ fără aer, cu negru-i senin,
E locul pe unde nu mă mai mir.
N-am întrebări, eu doar imi admir
Delir de-adevaruri ce vin, mereu vin..
29 mai 2025