Soarele râde nebun în deșert,
Razele-i sunt sluțite de focuri,
Se împușcă idei ce sună strident,
Se bat dumnezei pe primele locuri.
Privirile-s sus, instincte primează.
Ferice e moartea când viața se roade,
Fiara din om renaște, turbează,
Cad balele-i hâde pe firave șoapte.
Mohamed și cu Moise au pus de-un barbut.
Tabla-i chivotul și zarul e negru,
Enoriașii căzură în hăul tăcut,
În Tora, Coran, țin scorul funebru.
Plebeii striviți sub ghete de zei,
Răsuflă-împietriți de frica înaltă,
Dar gândul le spune că zeii sunt răi
Și cinici se joacă cu-a ființelor soartă
Destul au tăcut sub fresce crăpate,
Destul au slăvit chipuri de sus
Ce-au născut ei? Iad, chinuri și moarte!
Iar șef peste lume pe Hades l-au uns.
O lume nebună, credințe din zgură,
Cu preoți, rabini, imami rătăciți
„Omoară un suflet, îneacă-l în ură”
„Ucideți pe toți și fiți mântuiți”
Când nu va fi cer și pământ nu va fi,
Dumnezeii vor spune că-i gata festinul.
Vor stinge lumina și vor sforăi,
Visând că iar râd, bătând cu destinul.
20 iunie 2025