Fier cu fier se chinuie cinetic,
Apoi încetinește, se-oprește,
Rămâne inert, nu mai gonește frenetic,
In ploaia măruntă, pasu-mi răzbește,
Prin bălți ce-oglindesc gându-mi eretic.
Cobor din trenul rece, tomnatic,
Sfârșind un voiaj mult prea lung,
Valiza-n vagon părăsesc in gestu-mi pragmatic,
Nu am știut încotro vreau s-ajung,
Dar destinația-i aici, momentul mi-e static.
Și fierul greoi scâncește plecând,
Prin ploaie și zloată silueta ii piere,
Stau pe peron lângă-un gând murmurând,
Ce-mi spune c-am mers într-un tren cu himere,
După falsele zări cu emoții, alergând.
Acum, halta e goala și campul arat,
Doar ploaia măruntă șinele-i spală,
Un tren a plecat din gându-mi mirat,
Aplaudă inima trezirea finală,
La capăt de linie sunt liber de-oftat!
1 Aprilie 2024