Nu te mai caut. Alung un sărut în tăcut.
Am încetat să-mi mint cafeaua
că vei mai bea din ea.
Vedeam cum zaharul ne părăsea.
Patul știe de-un trup prea urât…
E al meu.
Transpirat, strâmb, de frică e mut,
Dar l-a uitat pe al tău mult prea hâd.
Nu te-am rănit, te-am iubit.
Te-am văzut ca salvare din vid.
Ai jucat rolul furtunii pe mare,
Mi-ai făcut din oroare un mit.
Ce stupid…
Când te-ai prins că mă vezi, ai plecat.
A iubi e un chin în care nu crezi,
Nici eu nu mai cred că-i curat un păcat.
Într-un timp paralel unde tună,
Poate ne-am ține de mână…
Mai bine țărână…
Aici? N-am amintiri cu trăiri.
Uitate-s prin firi, osteniri și muriri.
E lacăt acum pe zăvorul din ușă
Iar lumile-mi stau veșnic pe tușă .
10 aprilie 2025