O linguriță cu vise-a trezit
Cafeaua năucă, prin răsărit.
Vântul o cană răcește grăbit
Rămase doar una și-un dor nerostit.
Licoare din piatră, scăldată-n apus,
Schițează pe buze fior nepătruns.
Rostit el s-ar vrea, pe inimă pus
Zălog îi e frica să nu fie spus.
Lacul frământă lumina din lună,
De suflet se-anină safirul de brumă.
Aștept o scânteie, mireasmă de urmă
Lasă-mi o clipă să fim împreună.
Secunda tăcută se rupse din vreme,
Lăsând între noi un cer cu himere,
Cu stele stinghere, lucind a durere
Iubiri ce sfârșesc printre-a lumilor stele.
Tic-tac-ul etern e-al inimii cântec,
Ce ține în viață iubirile-n pântec.
Cu notele vii, durerile-mi sfârtec
Le-ascunde în muget oceanul-mi lăuntric
Pasiuni din trecut, uneori prind vigoare,
Parfum de sărut m-alintă la Soare.
Tresaltă iar gânduri, în calda-i lentoare,
Nutresc a se naște în vieți viitoare.
Poate acum, în timp paralel,
Tu ești o ea și eu sunt un el.
Acolo, uitarea-i iubire altfel
Din alt univers în care nu sper.
11 aprilie 2025