Mi-a dat o palmă umbra mea,
Lăsând în mine-o urmă grea,
Mohorâtă și prea tristă,
Și am înțeles că ar cam vrea,
S-alung un nor ce tot insistă.
M-a biciuit vântul sleit,
Mi-a spus că i-am zidit, voit,
Un geam fără perdea și stol.
Prin el fugea nestingherit
Când se lupta cu acel nor.
M-a ars o stea pitită-n lună,
Șoptind cu ultima-i văpaie,
C-am zăvorât-o fără vina
Și am lăsat norul să-i taie
Ultimul muget de lumină.
M-a sărutat norul, e-al meu,
Mi-a dăruit mireasma nopții,
I-am dat și stea, umbra și vânt,
N-am vrut s-ascult vuietul cărții,
Și am purces pe ușa sorții.
9 Ianuarie 2024