Aș vrea să povestesc lumină,
Dar izvoarele-mi sunt seci,
Nu am nici stele, nu am lună,
Pe dune-mi stau cuvinte reci.
Aș vrea să simt o licărire,
Să știu că ochii îmi sunt vii,
Să am tot albul în privire,
Să-i văd culorile zglobii.
Dar totuși văd, lumina neagră,
Ciudata beznă strălucește,
Nu e nici undă, nici corpuscul,
E o lumină ce-mi graiește.
Îmi spune despre a mea rază
Din steaua cea născută-n mine,
Despre iubiri ce fuzionează
Si-atrag doar suflete senine.
E-acea lumină neștiută,
Ce aduce a trăirii vrie,
O aură din doi facută,
Un licăr scump de veșnicie.
14 Februarie 2024